Ieri, pe cînd ne aflam la orele 14 trecute fix în Piața Universitații din capitala noastră, urbe unde pe toți primarele Oprescu ne-a declarat recent capitaliști, asaltați de troiene și de utilajele de curățat zăpada m-am întîlnit cu Conu Iancu în persoană care se îndrepta la ieșirea din tramcarul pe sub pămînt spre biroul lui de director din viitorul nou renovatul Teatru Național, fără să pară deranjat de căruța cu personaje din tablă din fața clădirii care avea să-și recapete forma inițială a melonului domniei sale și m-am repezit să-l întreb ce opinie are despre viitoarea remaniere guvernamentală care se pune la cale pe coridoarele Cotroceniului dar mai ales despre proiectul de revizuire a Constituției României inițiat de excelența sa dl. președinte Traian Băsescu.
Fără să se piardă deloc cu firea marele dramaturg m-a privit în ochii mei de reporter, rudă cu Ftiriadi și cu atîția alți nemuritori jurnaliști ai patriei care și-au pus pana în slujba propășirii ei spirituale, eu încă de patrușopt, alții ceva mai încoace, că-mi dau lacrimile de emoție cînd aud un discurs despre țărișoara mea și a declarat, citînd vorbele minunate ale unuia dintre personajele sale din piesa sa Scrisoarea pierdută: Daţi-mi voie: din două, una, ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în părțile esențiale!
I-am mulțumit Maestrului și i-am urat La mulți ani! de ziua lui, el mi-a zîmbit și mi-a spus că azi își mai adaugă încă un trandafir roșu la buchetul de 160 trandafiri de Șiraz care, de fapt, nici nu-i mai aparțin, au intrat definitiv în conștiința cititorilor de literatură română, a canonului literar și patrimoniului cultural românesc și apoi, astea fiind spuse, s-a îndreptat agale spre clădirea Teatrului Național, ca să bîntuie prin teatru, cu țigărica stinsă, și să tragă o fugă pînă la casierie ca să o întrebe pe coana Lucsița cum se mai vinde ultimul tiraj din revista Moftul român, pe care maestrul o distribuia în locul programelor de spectacol, ca să scoată un ce profit de pe urma ei.
