Caragiale e cu noi!

Compania Google a marcat azi, 30 ianuarie, prin logo-ul său, o dată importantă, 160 de ani de la nașterea lui conu Iancu, anul acesta vom comemora dar ceva mai la vară centenarul morții sale, un bun prilej de a-i reevalua opera, probabil că dacă ar mai fi scris încă vreo cîteva comediii, patru sau cinci ar fi depășit starea de latență a culturii române și ar fi ajuns  un dramaturg universal, ca Ibsen sau Strindberg, trecînd peste caracterul acesta intraductibil al operei sale. Spiritul lui Caragiale oricum este prezent peste tot, în presa tabloidă, la știrile de la ora cinci, în Parlament, în universitate, la Carul cu bere, în mahala sau mai sus, la protest, la rivuluție, oriunde mergem ne învîrtim prin lumea lui, Marea Trăncăneală ne însoțește pretutindeni, și mereu exclamăm că suntem martorii unui spectacol formidabil, care vrem, nu vrem, e cînd caragialian, cînd ionescian, în fond ăsta e jocul. Nu ne putem detașa încă de zîmbetul ironic al ultimului ocupant fanariot, cum a fost numit, nu vom putea ieși prea curînd din jegul ironiei lui Caragiale, deplîns cu lacrimi de crocodil de generația Nae Ionescu, Cioran et company. Dar nici nu este nevoie, spiritul lui Caragiale este un spiritus rector al culturii române, aidoma lui Maiorescu el ne arată direcția pe care ar trebui să o apucăm, ce ne-a mai rămas de făcut și care sunt pașii pentru  a ieși o dată pentru totdeauna din lumea lui Caragiale și să ne fixăm în lumea chimerică a lui Eminescu. Anul Caragiale va fi un bun prilej și pentru mine ca să-mi adun gîndurile despre opera sa într-o carte, am început să mă gîndesc la ea de foarte multă vreme, în urmă cu 15 ani cînd am predat pentru prima oară piesa D-ale carnavalului, în timp ideile s-au cristalizat și au luat forma unor prelegeri, dar nu voi deveni aici academic, tot am primit un comentariu de la o persoană foarte anonimă care îmi spunea că atunci cînd citește blogul se simte scoasă la tablă și prinsă cu lecția neînvățată.! Probabil că e o deformație profesională, profesorul are tendința să te dăscălească și pe un blog, deși eu mă chinui să fac seminariile mele cît mai puțin plictisitoare, efectele lor soporifice nu pot fi trecute cu vederea mai ales cînd stau și număr de cîte ori cască același student pe parcursul unui seminar, este un soi de căscato-metru, am un feed-back imediat asupra impactului meu asupra grupei, e un secret al profesiei, pe mine m-a învățat dl. Dan Horia Mazilu, el își alegea un singur chip din amfiteatru și îi studia reacțiile, și în funcție de acela știa dacă cursul lui a fost reușit sau nu, așa fac toți oratorii din lume.